07 luglio 2007

Sardegne Friûl

Tai ultins timps o ai cognossût diviersis personis che e vegnin de Sardegne.
Maria Marceddu e je di Farle e duncje e je la prime des cognossince. Ma dopo al a son rivât Mannu e Mannoni, i doi presidents dal Circul dai Sarts di Udin (li che Marie e je vicepresidente); Ivo Murgia (blogarin cognossût in rêt); Mauro Pili (za president de Sardegne e deputât cognossût midiant di Renzo Tondo); e ultin ma no par impuartance Diego Corraine (linguist esperts di politiche linguistiche e o ai tornât a viodi cun plasê juste la setemane passade.
A ducj chescj miei amîs e a ducj i letôrs dal blog o dedichi "Nanneddu meu", une biele cjante popolâr che nus fâ preseâ la bielece de musiche e de lenghe de Sardegne. Mandi e buine scolte a ducj. A si biri.


NANNEDDU MEU
Nanneddu meu su mundu est gai,
a sicut erat non torrat mai.

Semus in tempos de tirannias,
infamidades e carestias;
commo sos populos cascan che canes
gridende forte "cherimus pane".

Famidos nois semus pappande
pane e castanza, terra cun lande;
terra ch'a fangu, torrat su poveru
senz'alimentu, senza ricoveru.

Cussas banderas numeru trinta
de binu bonu mudana tinta;
appena mortas cussas banderas
non pius s'osservan imbriagheras.

Semus sididos, issa funtana
pretende s'abba parimus ranas.
Abbocaeddos, laureados,
buzzacas boidas e ispiantados.

Adiosu Nanni, tenet'a contu,
fache su surdu, ghettad'a tontu;
e tantu l'ides: su mundu est gai
a sicut erat non torrat mai.

2 commenti:

Christian Romanini ha detto...

Nanuti gno il mont al è cussì
sicu che al jere nol torne mai.

O sin intun timp di tiraniis, infamitâts e carestiis;
cumò i popui a sossedin come cjans
vosant a fuart “o volìn pan”.

Nô plens di fam o mangjìn pan e cjastinis, tiere e glandis;
tiere come paltan, si rint il puar cence mangjâ, cence ripâr.

Chês compagniis numerosis
dal vin bon a gambiin colôr;
a pene finidis chês compagniis
no si viodaran plui cjochis.

O sin plens di sêt intor de font, cirint la aghe o semeìn crots.
Avocaduts, laureâts, sachetis vuiedis e splantâts.

Mandi Nanuti, tegniti di cont, fâs il sort, fâs fente di jessi tont; tant tu lu sâs: il mont al è cussì
sicu che al jere nol torne mai.

Christian Romanini ha detto...

Si acetin conseis par miorâ la traduzion.